Asaltul politicului împotriva justiţiei continuă. Cucoana legată la ochi şi cu mâinile ocupate de balanţă şi spadă trebuie pusă în cătuşe, iar cheia, încuiată la partid. Asta este prioritatea zero a guvernării, urmărită cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună. Într-o ţară în care toată lumea cunoaşte corupţia, de la banalul plic îndesat în halatul medicului şi până la zeciuala din lucrările publice, curăţenia sistemului a devenit indezirabilă.

Inamicii publici care se opun aplicării programului de guvernare au fost identificaţi. Puterea legislativă şi executivă reunite sub aceeaşi mustaţă i-a localizat în a treia putere din stat, cea judecătorească. Echilibrul puterilor în stat seamănă cu traseul lui Celentano din crâşma satului către primul şanţ cu confort sporit. Atât timp cât justiţia era controlată la pielea goală de celelalte două puteri, după modelul statului unic ambalat în democraţie originală, lucrurile decurgeau firesc pentru beneficiarii sistemului. De când justiţia a început însă să-i ia serios la puricat şi să-i vâre la beciul domnesc, situaţia a devenit de neacceptat pentru beneficiari. Păi, „dacă nu iese nimic”, care-i farmecul de a mai lucra pentru comunitate, de a guverna, de a-ţi bate capul cu administrarea ţării?! Asta este singura lor miză, restul sunt gogoşi electorale pentru proşti.

Să nu credeţi însă cumva că Justiţia asta a noastră este vreo mironosiţă abuzată ani la rândul şi acum este pusă pe răzbunare. S-a cam lăsat, i-a cam plăcut, atâta vreme cât în majoritatea ei era penetrată de oameni ai sistemului. Pe sub robe încă se mai poartă epoleţi, se leagă frăţii de cruce şi anticruce. Schimbările de generaţii şi mentalitate sunt însă evidente. Dorinţa de a avea „o ţară ca afară” există şi în generaţiile de magistraţi oneşti care au intrat în aparat şi încearcă să-l schimbe, să-l modernizeze.

Apropo de modernizare. Vă mai aduceţi aminte de preşedintele care se lăuda cu „modernizarea statului” prin modificarea legilor penale? Ei bine, pe vremea guvernării Boc, Codul Penal şi Codul de Procedură Penală au fost modificate prin asumarea răspunderii. Aceste coduri de legi, capitale pentru un stat de drept, nu au fost niciodată dezbătute în Parlament! Modernizarea statului a însemnat, de fapt, introducerea în recuzita Justiţiei – pe lângă năframa de la ochi, balanţa şi spada din mâini – a microfonului sub haină şi a receptorului din urechi. Teleghidarea justiţiei prin servicii a început să dea rezultate, cine să-şi mai bată capul că totul era pe lângă Constituţie?! Ce, corupţia nu este pe lângă Constituţie?!

Legislaţia penală este varză şi mulţi specialişti în drept regretă vechiul Cod Penal din 1966 (folosit şi după 1989, cu cosmetizările şi actualizările de rigoare). Ca în multe domenii, generaţiile de politicieni au inventat apa caldă în fiecare legislatură. Nu din prostie, aşa cum s-ar părea la prima vedere, ci dintr-un calcul precis. Au încurcat lucrurile deliberat, au adus modificări la schimbări cu duiumul, au creat un hăţiş legislativ în care să poată să-şi piardă urmele. Cât timp au furat doar statul, s-au acoperit unii pe alţii. Problema e că Europa ne-a luat de mânuţă şi ne-a făcut loc la masa ei, dar ei nu s-au putut abţine. Au început să o caute la portofel, iar UE poate fi naivă şi proastă, numai însă până la bani. Din aceste cauze penale a izvorât apoi valul de populism anti-european promovat de diverşi lideri cărora UE a început să le dea peste mânuţa cu care învârteau fondurile publice. „Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu... N-are, prin urmare, dreptul să se amestece într-ale noastre...”. Vă pare cunoscut? Nenea Caţavencu avea mare dreptate!

Rumânul miliardar Ion Ţiriac spunea zilele trecute că între un hoţ şi un prost  preferă hoţul. Probabil că se referea la afacerile domniei sale, nu la cele ale statului, unde nu au ce căuta nici proştii şi nici hoţii. Domnia Legii nu tolerează corupţia şi nici sistemul de privilegii pe care s-a fundamentat statul român moşit de FSN. De aceea, prevederea constituţională de egalitate în faţa legii este periculoasă pentru sistemele clientelare care vor încerca în permanenţă să o calce în picioare. Democraţia de faţadă ascunde adevăraţii inamici publici, prădătorii politici fără scrupule. Atunci când vă fac un cadou, să fiţi sigur că veţi plăti cu vârf şi îndesat mai târziu.