Îmi duc mașina la spălat, pentru că îi venise rândul. Drumul mă duce pe lângă intersecția Dacia cu Decebal, o intersecție frumos aranjată de municipalitate, la nivel urbanistic european.

 

Stopul mă obligă să opresc și privirea îmi cade pe spațiul recent amenajat ce mărginește stația de tramvai. Zgârie ochiul cocoloașe de hârtie, ambalaje mărunte de la produse alimentare, mucuri de țigări.... etc.... Opera cui? Doar a celor care circulă cu tramvaiul. Deci, cineva trebuie să curățe după noi, pe unde trecem. Spăl mașina și ajung la spațiul unde se curăță interiorul. Pe marginea lui, în vegetație am avut impresia că s-a golit un coș de gunoi. Nu puteau fi decât resturile celor care și-au curățat mașina. Aceeași populație: și cei care nu au decât tramvai, și cei care au mașini. O cunoștință face un drum cu trenul Oradea-Timișoara-Tg. Jiu. Povestește îngrozită de peisajul traseului, cu pungi atârnate în tufișurile de pe marginea căii ferate, cu resturi de hârtii până în zare, cu aceleași ambalaje mărunte de alimente aruncate în jur.

Nota bene, între localități! După câte știu, fazanii nu pun pungi în vârf de tufiș, iar iepurii nu ronțăie ziare, în schimb, călătorii se consideră domni și coboară geamul ori de câte ori au nevoie. Aceeași populație lipsită de cel mai elementar respect pentru spațiul public și spațiul din jur. În esență o populație murdară. Asemenea peisaje mai vezi doar în India, la cei care se închină la vaci, iar balega este sfânta urmă a sfintei vaci. Cu alte cuvinte populația „se indienizează”, influența „nomazilor” fiind mai puternică asupra comportamentului oamenilor decât cea a europenilor, printre care, până azi, aproape orice român a călătorit. Oare până la ce nivel se va produce acest fenomen asupra populației? Am dat doar un exemplu, dar indiferența disprețuitoare față de spațiul public se poate vedea cam peste tot. Spațiul public este una dintre fețele unei populații. În descrierea unei populații, igiena spațiului public este tot atât de sugestivă precum descrierea unei familii prin igiena propriei toalete. Nu ai nevoie de multe elemente pentru a descrie nivelul de civilizație a unui om, a unei familii, a unei populații. Cu cât ne tehnicizăm cu atât se pare că devenim mai necivilizați și mai inculți. Fără cultură și civilizație, tehnicizarea nu este decât o iluzie a progresului.