Ceea ce se întâmplă acum cu ieșirea Marii Britanii din Europa pornește de la un motiv întemeiat. Nimic nu se întâmplă accidental la acest nivel. Desigur, alegerea îi aparține poporului englez, iar din referendumul lor a reieșit că puțin peste jumătate dintre englezi și-au dorit desprinderea de europeni. Rezultatul referendumului reprezintă voința majorității unui popor și se presupune că primează înaintea oricăror posibile interese. Rezultatul va fi aplicat, că așa e legea britanică și nu lasă loc interpretărilor. 

Dar cine și de ce și-a dorit tocmai acum separarea unei țări atât de influente de Europa? În  fond, este dreptul fiecărui european să știe ce se întâmplă cu continentul său. La urma urmei, o mare putere și-a luat aripa protectoare de pe Europa, iar Rusia amenință tot mai vehement cu conflictul militar. Europa a fost micșorată vizibil și fiecare european pare acum mai vulnerabil în fața amenințărilor sociale de orice fel. Să fie doar opera unor clovni politici, care și-au dat deja demisia ori urmează să-și vadă de viața lor? Căci acum se primesc cu generozitate garanții de securitate și se arată că noul nostru continent e mai apărat ca oricând. Se tipăresc bani noi europeni și se vorbește tot mai des de un nou sistem economic, în care cele mai puternice bănci își vor impune regulile. Nu contează amploarea migrației, locurile de muncă sau că terorismul este în creștere. Europa este acum mai mică, dar mai sigură. Germania va avea grijă să fie totul în regulă, iar Franța pare s-o ajute cu plăcere. De Italia nu se mai aude nimic prin presă. Grecia e mută, iar de Turcia aflăm cu stupoare că are tot mai multe probleme cu terorismul. Națiunea salvatoare pare tot mai măcinată din interior de conflictele perfide dintre rase și de posesiunea personală de arme, în timp ce la noi emanciparea umblă cu covrigii în coadă. Se urgentează acceptarea și însușirea a tot felul de obiceiuri și toleranțe. Educația curge prin pâlnie.

Conspiraționistic am putea susține că „totul pornește de la bani” și că, probabil, se asistă istoric la formarea unor noi poli ai puterii. Am putea spune că se formează noi alianțe din țările considerate bogate sau sărace. Că aceste alianțe vor duce la noi viziuni, adică la noi reguli. Alianțele bogaților și alianțele săracilor. Spațiile țărilor bogate și spațiile țărilor sărace. Ș-apoi ce să faci cu un continent sub moloz, dacă nu mai poate produce bani? Ce să faci cu un continent, dacă nu mai poți să te racordezi la el prin conducte? Să-ți faci doar reclame la armament? Insularii au înțeles care este cacealmaua și refuză să pompeze bani altcuiva. Așa că au hotărât să se desprindă legal prin referendum. S-au desprins cu eleganță, legal și perfect motivat. Teoriile conspiraționiste susțin aceste lucruri, dar nu permit demonstrarea lor. Teoriile conspirației doar incită și ne stârnesc curiozitatea.

În varianta amenințărilor rusești, ar trebui mai întâi să avem harta Europei în față. Să putem vedea mai bine, pe unde se poate înconjura un continent. Ca în șahul chinezesc. Se știe că s-au instalat niște scuturi antirachetă în Polonia și la Deveselu, iar de Finlanda se tot face mai nou mare „tam-tam”. Cu alte cuvinte, accesul la Marea Baltică și la Marea Neagră a fost întărit și e la mare căutare. Ar trebui să citim prin presa internațională de existența unor scuturi similare în Germania și în Franța, căci Spania se vizitează acum, iar Portugalia, deși e marea campioană la fotbalul european, nu știm dacă are montat sau nu un scut antirachetă. Europa se înarmează inteligent. Din câte se vede, scuturile antirachetă vor fi amplasate pe rând la granițele Europei. În Polonia se va monta chiar un al doilea scut. Aerian, totul pare în curs de rezolvare, dar maritim sau de „calea apei” nu prea se știe nimic. Noi nu mai avem flotă navală, iar singurul submarin pe care-l mai avem, „Delfinul”, nu mai are baterii. Oricum, nu funcționează. Și nu are rost să continui. Alte mări sunt bântuite mult mai periculos. Pe aici, însă, se vorbește tot mai mult de eliberarea Mării Negre de orice fel de arsenal militar, căci este un pericol militar și o sfidare, care ar putea să fie adusă la adresa Rusiei.

Dar nimeni nu e vinovat cu ceva. Lucrurile se complică inutil. Englezii și-au dorit doar desprinderea de comunitatea europeană, iar acum se reorganizează totul. În definitiv, cărțile de istorie vor da răspunsul căutat.