Un deget ridicat poate arăta cuiva că are unghie. Văzut din partea opusă, același deget nu are unghie. Dacă este văzut împreună cu măna, cineva poate să creadă că e doar un salut tineresc sau un semn de nepăsare, de dezaprobare ori de indiferență. Toți au dreptate, deși susțin, pe bună dreptate, că din acel semn au înțeles altceva.

 

Din aceleași considerente de viziune diferită prefer să cred că în județul nostru au fost cei mai mulți elevi din țară care au renunțat la diploma de Bacalaureat. Ei au obținut printre cele mai scăzute rezultate de promovabilitate din țară și și-au pierdut, deocamdată, anumite drepturi pe piața muncii românești. Nu se cunosc cauzele reale, care au făcut posibile aceste rezultate, doar se intuiesc. Să fie doar o întâmplare? Indiferent ce și cum, deja există soluții salvatoare, iar cifrele statistice de promovabilitate ar trebui să crească până anul viitor. Se va crește numărul de inspecții la clasă, cel al părinților mai comunicativi cu școala și cel al orelor de pregătire suplimentară, iar lumea ar trebui să fie fericită. Se vor crește și altele. Dar elevii bihoreni sunt nemulțumiți vizibil la final de liceu, pentru că Evaluarea națională la clasa a opta nu reflectă prin cifre vreo diferență semnificativă față de anii trecuți. Unii elevi mai afectați de soartă renunță la școală încă din clasa a XI-a. Suntem și un județ poziționat geografic la graniță, iar tentația plecării ar putea să fie mai pronunțată, decât în mijlocul țării. Colac peste pupăză, nivelul de salarizare din județ este printre cele mai mici din țară, iar manualele nu excelează prin pilde și povețe motivante în iubirea de glie. Cifrele ne arată că majoritatea celor ce aleg să plece peste graniță renunță definitiv la instruirea școlară, dacă nu se mai întorc în țară, în cel mult cinci ani. În general, cei care renunță la diploma de Bacalaureat se gândesc să plece definitiv din țară. Sunt excepții numeroase însă, în acest an au promovat liceul puțin peste jumătate dintre elevi și nu se cunoaște oficial motivul. În București, de exemplu, un elev a câștigat primul loc la Olimpiada Internațională de Chimie. Văzute și filtrate corect prin alte abordări, numerele din statistici ne oferă noi perspective. De exemplu, am putea spune că o parte dintre notele mici obținute la Bacalaureat s-ar putea explica și pentru că avem cel mai eficient sistem de supraveghere școlară. Adică am avea un bun prilej de a promova și de a implementa o nouă Lege a supravegherii video, motiv pentru care am face tot posibilul să avem și cele mai bune performanțe de securitate în orașul nostru. Deși, probabil, ar fi mai interesantă o Lege a educației sexuale, căci am păstra și domeniul legislativ de specialitate. Cele mai mici rezultate din țară obținute la „examenul maturității” ne-ar putea sugera și că avem cel mai mare procent de elevi cu cea mai bună capacitate de adaptare la mediul înconjurător. Unele dicționare de specialitate definesc inteligența ca fiind o capacitate de adaptare la mediul înconjurător. Acest fapt mă duce cu gândul la un oraș inteligent și la capacitatea sa de adaptare la mediul înconjurător. Nicidecum la problematica promovabilității liceului.

Printr-un simplu exercițiu de imaginație, acest oraș ar putea ajunge pe primul loc într-un clasament național al reședințelor de județ. Ce anume, însă, ar putea să impresioneze mai mult la acest oraș, astfel încât să-l aducă în fruntea clasamentului? Probabil că alimentarea cu energie verde gratuită. Adică un oraș care să aibă costuri energetice zero ar ajunge cu siguranță în vârful clasamentului. Ar fi un „Silicon Valley” de România ori primul oraș verde din țară, complet tehnologizat. Etc. etc. Tot orașul ar fi probabil împânzit cu celule solare, care ar produce energia gratuită, iar arta și-ar încânta trecătorii la fiecare pas. Sistemul video de supraveghere ar asigura securitatea orașului, iar elevii s-ar înghesui să promoveze la o școală croită cu strictețe după trebuințele județului. Fiecare copac tăiat ar fi înlocuit de alți zece puieți, iar oamenii politici și-ar putea asigura votanții că au mai realizat un procent din funcționarea independentă cu energie a orașului. „Taurul” din fața Wall Street ori hipopotamii taiwanezi ce ies pe jumătate din asfaltul străzii din Taipei ar semăna cu operele de artă, cu care s-ar delecta locuitorii acestui oraș. Ideea este că totul ar deveni posibil, doar pentru că s-a ales o altă abordare.