Ziua drapelului naţional va fi sărbătorită astăzi, 26 iunie, şi în Oradea, prin organizarea unei ceremonii militare publice de către Primăria şi Garnizoana Oradea, în colaborare cu Episcopia ortodoxă a Oradiei şi Bihorului. Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.

Manifestări cultural-educative, la Oradea
Evenimentul se va desfăşura după următorul program: 10.00-10.30, slujba de sfinţire a drapelului naţional, la biserica militară de garnizoană; 10.30 - 10.45, deplasarea detaşamentului de onoare pe platoul din faţa Primăriei; 10.45 - 11.00, recital de fanfară; 11.00 - 11.07, întâmpinarea persoanelor oficiale, prezentarea onorului, salutarea drapelului de luptă; 11.07 - 11.30, alocuţiuni; 11.35 - 11.40, binecuvântarea rostită de preot şi sărutarea drapelului de către oficialităţile prezente; 11.40 - 11.50, înălţarea drapelului şi intonarea Imnului naţional; 11.50 - 12.00, realizarea dispozitivului de defilare şi defilarea detaşamentului de onoare.

Scurt istoric al Zilei Drapelului Naţional
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii". Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul tricolorului pe pământ românesc. O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason, Jean Alexandre Vaillant, potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic - jud. Prahova). Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului, ca drapel al Principatelor, este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul revoluţiei de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo-democratice (1848-1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, dându-i denumirea de "stindard al libertăţii". În Adunarea populară, desfăşurată pe Dealul Filaretului din Bucureşti, în data de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, "zi de mântuire pentru toată România", sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric,1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat "flamura cea mare tricoloră a naţiunii române", a întregii naţiuni române. Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca în a doua parte a domniei lui Cuza fâşia roşie să fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se, astfel, regulilor respectate de steagurile europene.

Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, în Europa mai existând alte trei ţări tradiţionale cu steagul tripărtit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.