Cunoscuta gravură a lui Joris Houfnagel, înfăţişând Cetatea Oradiei (Varadinum), înaintea asediului otoman din 1598, studiată şi admirată de generaţii de localnici sau străini, profesionişti sau amatori într-ale istoriei, conţine un număr de detalii care au iscat şi continuă să nască chiar şi în prezent unele discuţii.

Un detaliu poate mai puţin luat în seamă, dar discutabil, este cel al „fântânii” din curtea Palatului Episcopal. După părerea subsemnatului, cu toate că fântâna este destul de clar figurată şi receptată de privitor ca atare, nu este vorba în realitate de o fântână, ci de un grup statuar, alcătuit din trei coloane-soclu, având la vârf statuile de bronz ale sfinţilor Ştefan, Ladislau şi Emeric (Szt. Istvan, Szt. Laszlo, Szt. Imre), executate de aceiaşi renumiţi sculptori clujeni, fraţii Martin şi Gheorghe, care au turnat mult admirata statuie ecvestră a Sf. Rege Ladislau, amplasată în faţa catedralei.

Spaţiul nu ne premite o mai lungă argumentare a ipotezei, dar, comparând această gravură cu desenul făcut de Cesare Porta la faţa locului, în 1598, se poate observa că "fântâna” este un grup de trei linii verticale, aparent unite. C. Porta este mai credibil decât Houfnagel (mort în 1600-1) care locuia la Viena, iar în calitate de gravor, pictor şi miniaturist (a fost unul din favoriţii Împăratului Rudolf al II-lea de la Praga)  a realizat  gravuri excepţionale (a excelat în desene cu subiecte botanice!) după schiţe primite de la cei care le executau la faţa locului.

Se pare că Houfnagel n-a distins clar liniile reprezentând grupul celor trei statui, figurându-le drept o fântână. De altfel, un alt exemplu de nepotrivire între detaliile celor două reprezentări ale cetăţii, este turnul de Nord-est al catedralei ca fiind rotund (cilindric) în desenul lui C. Porta (fapt atestat arheologic) şi paralelipipedic (secţiune pătrată) în gravura lui Houfnagel.

Asocierea lui Houfnagel cu cartograful Abraham Ortelius, apoi preluarea afacerilor sale de talentatul său fiu Iacob, a dus la tipărirea de către Braun, în 1618 la Colonia (Koln) în vol. VI din  „Civitates Orbis Terrarum”, a gravurii VARADINUM. Nu în ultimul rând, ar fi oarecum inexplicabilă reprezentarea numai a statuii ecvestre în cele două gravuri, iar grupul statuar al celor trei sfinţi, la fel de apreciat, să nu fie reprezentat deloc. Chiar şi Rudolf al II-lea renunţat la intenţia de a strămuta cele patru statui la Praga, aflând că populaţia locală se opune, fiind considerate reprezentări sacre, nu doar opere de artă ca atare.

În concluzie, susţin ipotetic, că "fântâna” din gravura lui Houfnagel din curtea Palatului Episcopal, este o greşeală de interpretare a unei schiţe, în acel loc aflându-se de fapt grupul statuar al celor trei sfinţi.